Șamanul străzii

„Mi-am pictat tăcerea

în culorile infinitului

și am îngrozit umbrele,

am pus pe fugă efemerul,

iar nopțile ca niște

fiare îmblânzite îmi ling

strigătele de pe mâini.

Obosit, decolorat de tăcere,

cuvântul se trânteşte

în craterul unui gând.

Mă opresc uneori

și calculez infinitul cu șoapte

coagulate pe nisip.

Și merg tot mai departe

cu speranţa în lesă

ce se napustește turbată

asupra nefericirii.”