Incredibile iubiri

„Iată-mă cu o nouă carte fără să am pic de imaginație, am avut însă norocul să primesc niște manuscrise (scrisori și însemnări) care ar face scriitor pe oricine, dacă ar avea răbdare doar să le copieze. Eu, cu alură de scriitor, am încercat să le prelucrez eliminând formule de adresare, unele paranteze, să zic așa, care nu prea aveau legătură cu subiectul central, unele repetări pe care le credeam involuntare și adaptând unele cuvinte și expresii la limbajul actual. Am combinat și aranjat aceste manuscrise ca să fac un demers epic ușor de urmărit; asta fiind operația cea mai... specializată, de scriitor „profesionist”. Mă întreb însă dacă nu cumva am greșit cu intervențiile mele în manuscrisele originale, dar, exersând și la prima carte metoda compilării unor texte și a relatării despre cum am ajuns la ele, am crezut că fac bine dacă reușesc să mai scriu ceva și de la mine. În prima carte însă am scris și despre întâmplări pe care eu însumi le-am trăit sau le-am visat și eram, deci, „în cunoștință de cauză”. Acum contribuția mea e minimă și se reduce la eliminarea unor cuvinte și la adăugarea altora. Am spus cuvinte sau, mă rog, expresii, sintagme, și nu fapte, pentru că faptele-s cele relatate în scrisori și eu nu le-am denaturat.

Să nu credeți însă că eu am reușit să dau valoare literară unor scrieri cu valoare documentară. Nici vorbă. Textul cărții este cel al scrisorilor. Și iar mă întreb dacă n-am să fiu acuzat că mă dau drept autor doar prin faptul că adun între două coperți ce au scris alții, făcând doar unele cosmetizări și acestea, poate, cu un „rimel” nepotrivit.” - Silviu Guga