Colb

Cât am umblat noi prin oraș, ne-a luat foamea, așa că tata a oprit la o cârciumă mai mărginașă, care avea mesele într-o curte cu copaci, de-ți era mai mare dragul să mănânci la umbră și răcoare. Pe când sorbeam dintr-un borș de pește cum nu mai mâncasem vreodată, numai ce-l văd pe taica ridicând sprâncenele a mirare. S-a aplecat spre mine, peste masă, apoi mi-a zis cu glas șoptit:     - Fă-te că scapi ceva pe jos, iar când te apleci după el, sucește-ți capul și aruncă o privire la masa din spatele tău, aia din colț. Dar iute și fără să se vadă că o faci dinadins. Am făcut întocmai, iar la masa din colțul ferit al curții am văzut un bărbat înalt, frumos, îmbrăcat la patru ace, cum rar vedeai atunci, chiar și pe străzile Brăilei. Vorbea cu alt bărbat, mai scundac și mai gras, care dădea mult din mâini. Odată întors la locul meu, l-am întrebat din ochi pe taica cine este.     - Ăsta-i Terente, regele bălților și mai marele haiducilor, pe care-l caută poliția în sus și-n jos de ani de zile. Puțini oameni se pot lăuda că l-au văzut la față și mai trăiesc după aia. Eu sunt unul dintre ei. Să-l ții minte, e un om mare și multe povești se spun despre el.