Linia de ruptură (poeme) (RESIGILAT)

La larme

Iar când au început să crească sânii de mine s-a îndrăgostit elevul codaş Rudik care cu o strădanie mai mult decât stranie a copiat pentru mine jumătate din scrisoarea Tatrianei din „Evgheni Oneghin” aproape fără greşeli şi o oră întreagă a stat în adâncul curţii sub geamul meu cu ştreangul de gât. Sânii au crescut. Codaşii la învăţătură deveneau tot mai îndrăzneţi şi cel mai curajos dintre ei m-a târât de gâţă la starea civilă, ca pe o capră… deja Sfântul Andrei îl ruga pentru noi pe Dumnezeu tot mai slab şi mai rar decât o făceai tu arhistratigule Mihail . se dovedi că: vergeaua nu provine de la cuvântul „virgină”. Marea neagră cea de miere se păru deloc adâncă. Se dovedi: cuvintele-au cam dat-o în minciună, speranţele au secat. La optsprezece ani nuditatea devenise o uniformă. Uniforma – de paradă: figurina flămândă, bine făcut pieliţa pielii – mătase de import. Nimeni nu trecea pe-alături.   _* * *

o mulţime de cuţite dar din ele taie numai unul o mulţime de pixuri dar scrie numai unul o mulţime de bărbaţi dar te iubesc doar pe tine în fine poate ascuţi şi tu cuţitele astea ______________

"Da"

Deşi ştiu că nu există moarte încă nu ştiu cum să-i anunţ despre asta pe cei morţi._