Pachet Confesiuni necenzurate

Filosofia sexului. Editie necenzurata

Toate femeile din carte se numesc Maria. Pe de o parte pentru a le proteja identitatea, pe de altă parte pentru că Maria este un nume relevant în ambele sensuri: Maria fecioara și Maria-Magdalena, curva emblematică. Cele mai multe femei sunt cumva pe drumul dintre cele două Marii.

Ediția de față cuprinde multe deleted scenes. La prima ediție mi-a fost teamă că voi fi criticat pentru scene de sex explicite sau pentru ideile radicale. Între timp am aflat că unii te critică oricum. Pe aceștia îi asigur că vor avea material din plin. 

Radu F. Constantinescu a publicat peste tot, pe principiul că nu ești cu adevărat ratat cât mai e un domeniu în care n-ai încercat. S-a simțit mereu un impostor, un păgân în templu, un repetent care habar nu are cum funcționează lucrurile.  N-a știut radio, dar a lucrat la ProFM în anii de glorie ai radioului.  N-a știut nici televiziune, dar a lucrat la ProTV.  N-a știut cum se scrie, dar compunerile lui au devenit bestseller-uri.  Nici blogging n-a știut, dar a câștigat doi ani la rând titlul pentru Cel mai bun blog din România. În momentul redactării acestei prezentări răuvoitoare, pe blogul impostorului nostru se intră pentru a 75 066 903-a oară. Probabil, din greșeală. E foarte posibil ca așa să-l fi descoperit și tu. Dintr-o greșeală pe care ți-a plăcut să o repeți. 

Anays. Un nume enigmatic, dar un suflet care-și arată răzvrătirea și efervescența, care poate răsturna cu adevărat întreaga lume pentru dorințele inimii. Între așternuturile altora și pofta de iubire, va rămâne Anays alături de marea sa iubire?

Comandă acum pachetul „Confesiunile unei fete rele” și învață să alegi între antiteza iubirii și fericirea sufletului!

Volumul 1

Anays M. Un suflet răzvrătit, care caută un trup gol în care să bată o inimă impulsivă. Când sentimentele acaparează scena, Anays are propriile ei arme pentru a face diferența dintre dragoste și luptă. Dar în cele din urmă, la limita dintre iubire și fantezie, rămâne o singură întrebare: va întâlni, în sfârșit, bărbatul care s-o iubească?

Volumul 2

Sufletul lui Anays este într-o rebeliune continuă împotriva ipocriziei și a relațiilor artificiale, dar și a trendurilor prost înțelese. Va rămâne ea aceeași fată rea sau noile experiențe și nu numai ele o vor schimba? Va reveni marea ei iubire pierdută? Sau va întâlni, în sfârșit, bărbatul care va ști cum s-o iubească?

Volumul 3

De iubire nu poți să te ascunzi. Nu poți să fugi, oricât de mult ai încerca. Viața este prea scurtă pentru a nu fi fericită, iar fericirea lui Anays coincide cu a iubi și a te lăsa iubită. Dar pentru cât timp? O poveste despre imposibilitatea de a te întoarce la paradisul pierdut al inocenței și la unica iubire.

Recenzii de la cititori

Halucinantă „Este o carte... halucinantă!!! Cred că acest cuvânt o descrie cel mai bine. La început, recunosc, am fost puțin șocată de franchețea autoarei (Anays M), iar apoi am înțeles esența. O carte care ar trebui citită de toate femeile.” – Corina

Posibilitatea de a ajunge la adevăratele trăiri „Când citesc .... obisnuieșc să mă gândesc la ceea ce citesc... și pe parcursul zilei să o și simt!!! Oamenii ar trebui să știe că e mare păcat să treci pe lângă o asemenea carte care îți va pune în mișcare în primul rând neuronii, apoi treptat simțirile... toate... pentru ca în cele din urmă să ți se ofere posibilitatea de a ajunge la adevărate trăiri!” – Mira

Curajul de a fi tu însăți „O poveste despre curajul de a fi tu însăți, de a te bucura de viață, dar care conține și gânduri despre modul în care funcționează o relație. Cartea scoate la suprafață adevăruri pe care multe le-am intuit, însă nu am avut curajul de a le recunoaște.” – Ana Irina

A manipula și a te lăsa manipulată „Atâta sinceritate, atâtea emoții... Mă bucur că cineva a avut acest curaj de a-și exprima trăirile și frământările.... experiența de viață, experiență de a manipula și a ,,te lăsa manipulată". Mulțumesc frumos, Anays, mulțumesc pentru pentru această lectură minunată! ” – Doina

Amintirea trecutului, suferința amintirii și neputința schimbării „Povestea lui Anays este povestea oricărei tinere, care, după o suferinţă mare, se schimbă (sau încearcă să se schimbe) şi devine mai rece în relaţiile cu ceilalţi, dar totuşi rămâne cu amintirea trecutului, cu suferinţa amintirii şi cu neputinţa schimbării. Interesant de simplă şi totuşi plină de cuvinte înţelepte.” – Ce citește Miss Shady

Fragmente

Volumul 1 _Fără risc, frică sau adrenalină, o relație moare încet, de plictiseală. Îi spun că poate ne vom revedea. Dar nu acum, să nu mai insiste. Nu știu dacă el merită vreo șansă în plus, dar sigur merit eu.

***

Acum nu mai obosesc niciodată să fiu eu însămi. Găsesc în esența ființei mele rațiunea de a continua și nu mai accept să fiu condiționată de prezența vreunui bărbat anume. Mereu am câte un bărbat alături, însă nu întotdeauna același. Deocamdată.

Viața însăși este o ruletă rusească, cu deosebirea că, în loc de un glonț pe țeavă, are cinci. Ce șanse sunt să nu te nimerească vreunul? Insignifiante. Pe mine, de-a lungul timpului, m-au cam nimerit toate. Și i-am zărit și cartușiera. Deci, continuăm să jucăm. Asta nu mă va opri, desigur, de la nimic. Nu-mi pasă. Nu îmi mai pasă. Nu are ce să-mi facă. Mai exact, nu mai are ce să-mi facă. Am crescut să mă iubesc mai mult decât toți bărbații care mi-au declarat vreodată amor etern. Și nu au fost puțini, și nu au fost toți mincinoși...

Sunt făcută dintr-un amestec nefiresc de substanțe, întâmplări, iubiri și proiecții. Din control și dezmăț, din rațiune și patimă, iar viața mea refuză să fie liniară. Viața mea nu se întâmplă niciodată „între timp”, ci, mereu, „acum”. Am adus-o într-un prezent continuu din care nu am de gând să evadez.

Femeile nu mă iubesc. Văd în mine o amenințare. Văd bine. Chiar sunt. Mă urăsc pentru că mă invidiază. Mă desconsideră pentru că prezența mea le împrospătează conștiința ratării. Dacă aș fi empatică, mi-ar fi milă de ele. Chiar și așa, nu aș avea cum simți compasiune, dar ceva milă probabil că aș stoarce. Dar nu sunt. Atitudinea lor nu mă jignește. Nu are cum să te jignească cel mai mare compliment pe care o femeie îl poate face altei femei. Atenția lor, timpul pe care mi-l dedică, faptul că nu au puterea să mă ignore, ei bine, toate acestea trădează o admirație adânc ascunsă, acolo unde conștient nu mai au acces. Problema autolimitării lor nu este problema mea. Și, de cele mai multe ori, nici a soților lor._

Volumul 2 _Oprisem la trecerea de pietoni în ultimul moment. Nu aveam viteză, doar gândurile hălăduiau dincolo de orașul puturos de sfârșit de toamnă. Din obișnuință, am dus mâna în dreptul scaunului din dreapta, ca și când aș fi vrut să împiedic o imaginară persoană să se lovească, din cauza frânei bruște, de bord. Gestul meu s-a oprit blând pe scaunul gol și atunci am conștientizat că a trecut atât de mult timp... Nu am regretat, dar nici nu am jubilat, însă momentul a fost înregistrat în zona microrevelațiilor care, în timp, ne transformă.

Oprisem să treacă un bărbat între două vârste, înalt, cu fața acoperită de o pălărie ușor neasortată la strada pe care tocmai o traversa. Înainte să pună însă primul picior pe trecere, a întors capul spre mine, și-a dus teatral mâna dreaptă în dreptul inimii și a făcut spre mine o înclinare ușoară, în semn de mulțumire. Apoi, a zâmbit. Nu i-am zărit nicio secundă ochii, însă zâmbetul... Zâmbetul îmi era cumplit de familiar. Călătorea spre mine de la ani-lumină distanță, dintr-un trecut făcut pachet și expediat către Hades, cu predare personală.

„Ai dreptate, iubirea noastră a murit. Și eu, încet, odată cu ea...” au fost ultimele cuvinte pe care mi le scrisese vreodată N. După internarea lui, încetase să-mi mai scrie și nici nu mai aflasem nimic despre el, nici măcar dacă mai era viu sau nu, chit că, pentru mine, el murise de mult. Și acum... Acum, zâmbetul lui traversa strada, viu și aparent bine-mersi, iar mâna lui dreaptă îmi mulțumise așezată în dreptul inimii. Nu, nu aveam niciun dubiu, era el, deși nu-i văzusem fața toată, iar anii scurși între noi se jucaseră neglijent cu ființa lui. Aș fi preferat să nu mă vadă, căci dacă aș fi intuit câteva secunde mai devreme că ar fi putut fi el (ce naiba să caute acolo?), aș fi trecut în trombă, fără să opresc, dar fără să-l accidentez, cum poate aș fi vrut atunci, la plecare...

Când trecutul îmi dă ghes, îmi permit să am nostalgii, dar niciodată regrete!

Trecuse fără să întoarcă capul, fără să tresară, fără nicio ezitare. E clar, nu m-a recunoscut și asta a făcut ca întreaga scenă să primească un mare delete. Nefirească potrivire de momente, nu? Revelația singurătății să fie urmată chiar de apariția... lui N? Dar oricât aș ține eu la semne, acesta nu era unul care să-mi convină. Mi-am promis să-i inventez o altă semnificație, complet diferită de cea pe care, sigur, i-aș fi conferit-o atunci, în cealaltă viață a mea. Da, s-a întâmplat să aflu când a fost internat (oare cu ce diagnostic?), nu am aflat că a fost externat (vindecat oare?), dar întâmplarea (tot ea, să zicem!) a făcut în așa fel încât nu doar să aflu, ci să-l văd și să mă bucur o dată în plus că deciziile cele mai grele sunt, de fapt, și cele mai bune. Aveam dovada în fața mea..._

Volumul 3 _Peste câteva minute – care mie mi s-au părut lungi cât jumătate de zi – m-am întors și m-am rezemat cu fundul de blatul chiuvetei, în timp ce a intrat el, nu înainte să tragă în dreptul băii semnul de „nu deranjați, se face curățenie”.

S-a rezemat, la rândul lui, de ușă, în timp ce cu mâna dreaptă, pe la spate, a încuiat-o. A rămas așa, privindu-mă admirativ, cu o tristețe pe care o simțeam și eu cum îmi crește pe sub piele. S-a scuturat ca să alunge toate detaliile neplăcute ale prezentului și și-a împins ușor cu mâna – cu același gest familiar – membrul încordat din spatele fermoarului. Dar nu l-a eliberat. Nu, nu încă. La fel ca ultima oară. Aveam senzația că dansăm tango, cu pași prestabiliți, dar fără să-și piardă nimic din fascinație.

Un moment, mintea mi-a făcut o mică farsă și mi-a amintit de faptul că Eva tot într-o toaletă i-a devenit amantă, iar eu, acum, într-o toaletă o să-i devin... străină. Și ce dacă...

S-a apropiat de mine, mi-a luat fața în palme și, exasperant de încet, buzele lui au călătorit către ale mele, de parcă ar fi venit de foarte departe, dintr-o altă dimensiune, acolo unde se și vor întoarce definitiv. Dar acum, acum se împreunau cu ale mele, umede de emoție, și limbile și-au regăsit ritmul și zvârcolirea menită să trezească toate extensiile nervoase, să pună în mișcare toate simțurile și să ne amețească într-o armonie perfectă cu vinul de mai devreme.

Apoi, fără preaviz, s-a smuls din sărut și cu o mișcare precisă, m-a întors din nou cu fața la oglindă. Am mai aruncat o ocheadă scurtă, dar fără să procesez complet imaginea reflectată, căci altfel aș fi văzut doi oameni complet răvășiți. Dar nu mai era timp pentru reflecții de niciun fel. Am apucat bine blatul de marmură rece, în timp ce el m-a aplecat lin, plimbându-și palma pe spatele meu, de la coccis până la ceafă, făcând ca suprafața mătăsoasă a rochiei să foșnească a geamăt, după care mi-a ridicat-o până la jumătatea spatelui.

Tangoul nostru cunoscut..._

Despre autor

Anays M. este una dintre cele mai citite scriitoare române contemporane. Primele două volume ale sale, „Confesiunile unei fete rele”, s-au vândut în peste 35.000 de exemplare, fiind o lecție pentru independența femeilor, oferită de o fină cunoscătoare a spiritului uman.

Anays M. a scris o confesiune a inimii sale, un jurnal al greșelilor trecutului și un ghid al prezentului. Astfel, a reușit să câștige inimile cititorilor săi pentru că a reușit să pună în cuvinte declarația de independență a sufletului, printre iubiri, suferință și transformări. Fără perdea, fără măști, fără metafore și fără prejudecăți. Doar trăiri, fantezii și dorințe ascunse.

Ce termen de valabilitate are iubirea? Și în câte dormitoare trebuie să o căutăm? Iar când o descoperim, trebuie să riscăm totul sau riscăm să cădem în mirajul fericirii? Comandă acum pachetul „Confesiunile unei fete rele” și vei descoperi ce sacrificii trebuie să facă o fată rea pentru a-i fi bine într-o lume a iubirilor trecutului și a pasiunii!