Pachet Copilarie

Mică poveste

În fiecare galaxie, din fiecare infinit; pe planete și continente mai apropiate sau mai îndepărtate; în împărății din țări mai mari sau mai mici; în castele construite pe coline mai înalte sau mai joase; în felurite încăperi de aici și de pretutindeni; zi de zi, ceas de ceas și clipă de clipă, în fiecare colț de lume…

Într-o astfel de lume s-a născut, într-o zi, și prințul Beniamin. Și l-au primit cu bucurie nu doar Regina-Mamă și Regele-Tată, ci și albinele și rândunelele, stelele și luna. Iar fiecare strigăt de uimire al copilului în fața lumii a devenit sărbătoare pentru părinți – au sunat trompetele și tobele; s-au copt mii de torturi de ciocolată; au fost uitate războaiele; greierii au dat concerte în afara programului.

Alături de Beniamin, Regele-Tată și Regina-Mamă (re)descopereau frigul și tăcerea, timpul și spațiul, învățând și trăind totodată fericirea. Însă ultimele cuvinte ale prințului, sărbătorite totcu haine elegante și fluiere, aduc emoție negrăită părinților, oprind parcă timpul în loc. Ce cuvinte le adresează acesta? Și ce deznodământ, care face inima să tresalte, se așterne peste mica poveste?

Finalul nu poate fi decât unul fericit, deoarece narațiunea „Mică Poveste”, scrisă de Cristina Bellemo și ilustrată de Alicia Baladan, este un basm – atât prin formă, cât și prin sensurile care i se țes din cuvinte. Dar până să ajungem la final, lăsat deschis interpretării fiecărui cititor, ne lăsăm prinși în mrejele unei povestiri care ne reamintește ce înseamnă fericirea.

„Mică poveste” reiterează feluritele moduri în care poți fi fericit, având ca reper atât perspectiva copilului, cât și pe cea a adultului/părintelui. Odată cu Beniamin, Regele-Tată și Regina-Mamă redescoperă spectacolul lumii și frumusețea vieții. Fericirea, mirarea și lecțiile învățate de prinț îi umplu de sens pe aceștia, devenindu-le noul filtru de receptare al realității. Mai mult decât atât, întreaga împărăție/lume asistă la măreția copilului – la creșterea și devenirea lui –sărbătorind-o. În mod subtil, narațiunea amintește și de firescul periplului existențial al copilului. Încărcate de emoția părinților și marcând plecarea prințului, cuvintele de final râmân încremenite în timp pentru a lăsa loc viselor să se înalțe către cer. Și pentru a-i permite lui Beniamin să-și descopere propriul regat– dorind, căutând și așteptând. În fond, ce-i face pe Regele-Tată și pe Regina-Mamă fericiți? Fericirea fiului lor!

Și transpunerea narațiunii în plan ilustrativ traduce aceeași semantică. Culorile vii reflectăvitalitatea copilului și râvna acestuia pentru a descoperitotul; dar și preaplinul sufletesc al părinților care învață să trăiască pentru a doua oară. Abordarea emoțională la care recurge Alicia Baladan devine, de fapt, povestea ilustrată a fiecarei familii, dublând armonios profunzimea mesajului scris.

Proiectul

Amestecând în ceașca de ceai, Iubitul conștientizează dorința de a avea un copil și i-o dezvăluie Iubitei. Întrucât nu mai făcuseră până atunci unul, cei doi „se pregătesc” pornind de la o „schiță”. Întâi, își imaginează copilul desenându-l în creion – linii și puncte, arcuri și cercuri și cârlionți. Cârlionți până în pământ. Apoi, se apucă de pictat – Iubitul și Iubita convin asupra unui bebeluș ciocolatiu cu un pic de lapte, cu ochii de un albastru cu puncte verzi ca marea. Iar în final dau formă copilul-model din lut. Curând, după acest exercițiu de imaginație, avea să li se nască și Copilașul.

Fascinați de frumusețea acestuia și emoționați de apariția lui, Iubitul și Iubita îl cercetează cu dragoste și atenție, îi vorbesc sau îi cântă… Finalul poveștii îi suprinde pe Iubit și pe Iubită, peste ani, privind Copilașul. Aceștia reflectează la diferența dintre schița inițială și realitate – „Copilașul a ieșit cu totul altfel”. Dar chiar și așa, prin ființa lui, Copilașul învăluie inima părinților săi în dragoste, bucurie și mulțumire.

Lectura cărții „Proiectul”, scrisă de Brigitte Minne și ilustrată de Kaatje Vermeire, ne descoperă frânturi de emoție și valențe ale dragostei de părinte; ne revelează un mesaj cu rezonanță universală valorificând trăiri lăuntrice personale și gânduri intime nespuse.

Firul narativ surprinde, pe de o parte, stângăcia și freamătul viitorilor părinți; pe de altă parte, ne asigură de firescul pe care îl așază, în viața adulților, apariția unui copil. În această lumină, părinților li se descoperă o nouă lume – lumea dragostei sincere, necondiționată; o lume a unicității perfecte.

În plan vizual, ilustrațiile secondează derularea mesajului verbal. În sensul acesta, putem observa o desfășurare de imagini statice, anterioare nașterii Copilașului. Imaginile se dinamizează după nașterea acestuia sincronizându-se mesajului scris.

Ideea de viață, de vitalitate, de inocență, de împlinire va reieși de-acum din întreg contextul.

Copiii se nasc pentru a fi fericiti

Copiii sunt persoane care au nevoie de asistență și protecție, dar și cetățeni capabili de a emite păreri personale. Să citim, așadar, împreună cu copiii noștri “Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului” transpusă în versuri pe înțelesul lor.

20 noiembrie 1989 marchează un moment fundamental în procesul de apărare și promovare al Drepturilor Omului, prin „Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului”. Această convenție punctează nu doar o transformare a cadrului legislativ, ci și a mentalului societal, întrucât, pentru prima dată, minorii sunt considerați nu doar persoane care au nevoie de asistență și protecție, ci și cetățeni capabili de a emite păreri personale. Astfel, pactul interstatal susține două principii esențiale: de aceste drepturi beneficiază toți minorii, indiferent de limba vorbită, de gen sau de mediul socio-cultural de proveniență. Și, pe de altă parte, se urmărește întotdeauna bunăstarea vieții minorului, căutându-se alegerile optime pentru creșterea și dezvoltarea sa.

Dar, pentru ca mesajul convenției să-și atingă scopul în rândul beneficiarilor săi – cunoașterea drepturilor, conștientizarea importanței și implementarea lor –, conținutul trebuia desvrăjit de aura birocratică și extras din paradigma limbajului de lemn specific. Astfel, în anul 2016 apare pentru prima dată, în limba italiană, o variantă versificată a convenției, dedicată copiilor: „I bambini nascono per essere felici. I diritti li fanno diventare grandi”, scrisă de Vanna Cercenà și ilustrată de Gloria Francella. Sub egida Casei Editoriale Signatura, cartea este tradusă cu titlul „Copiii se nasc pentru a fi fericiți. Iar cunoscându-și drepturile, devin adulți fericiți”.

„Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului” conține 43 de articole și înregistrează toate acțiunile care fac referire la copii. Din punct de vedere semantic, paragrafele au atât caracter general, cât și specific.

În prima parte a paginilor se indică numărul articolului și se enunță extrasul. Acesta este versificat, precizându-se și alte paragrafe care se înscriu în aceeași sferă tematică. În cadrul aceastei structuri tripartite se dezbat aspecte referitoare la cadrul general al vieții copilului, dar și la identitate, familie, participare, educație, protecție, sănătate sau informare. Mai mult decât atât, deși în carte sunt ilustrate două sau chiar trei puncte aparținând fiecărui subiect, informațiile furnizate nuanțează fiecare problematică. De exemplu, sub cupola dreptului la protecție sunt stipulate obligațiile statelor de a proteja copiii de orice formă de violență, de orice formă de exploatare sau de a garanta protecția și îngrijirea, în caz de conflict armat.