Faptele apocrife ale apostolilor Petru, Pavel, Ioan, Andrei și Toma

Cine erau apostolii lui Iisus Hristos? Cum erau oamenii în vremurile în care au trăit aceștia? Care sunt sursele de informație pe care le avem ca să aflăm aceste lucruri, în afară de Faptele sfinților apostoli din Biblie? În timpul Antichității creștine, sub numele de Fapte sau Acte există o literatură variată și larg răspândită, din care s-au păstrat fragmente însemnate. Aceste fabule, cu un caracter puternic romanțat, proveneau în cea mai mare parte din mediile eretice, difuzând cunoștințe despre doctrinele și obiceiurile diferitelor școli gnostice. Venind în întâmpinarea unei curiozități pioase în rândul publicului creștin, acestea au cunoscut curând o circulație masivă. Episcopii și dascălii catolici din acea vreme n-au precupețit niciun efort pentru a elimina atent ereziile, punând aceste texte la dispoziția oamenilor într-o variantă purificată.

Astfel, într-o perioadă ulterioară le găsim printre posesiunile cele mai prețuite ale catolicilor de rând, atât în omiliile festive ale Părinților eminenți, cât și în poezia religioasă și în lucrările de artă sacră. Din ce în ce mai multe asemenea texte au fost descoperite și aduse în atenția publicului. Tipărirea lucrării epocale a lui Lipsius Acta Apostolorum Apocrypha (1883), cuprinzând aproximativ 1 800 de pagini, Acta Pauli (1905) în copta a lui Schmidt, dar mai ales ediția critică a Faptelor Apocrife (1891), semnată de Lipsius și Bonnet au deschis un larg și foarte puțin cultivat domeniu al literaturii creștine antice. În volumul de față sunt tratate cele mai vechi dintre aceste Fapte, oferindu-ne astfel o imagine a creștinismului de la sfârșitul secolului al II-lea.