Constantin Lucaciu o figura istorica necunoscuta

...Tabloul acesta la care închipuirea-mi se oprește cu drag și cu sete îmi arată legătura dintre veacurile apuse și dintre zilele de astăzi, bogate și unele și altele în primejdii, dar bogate și în fapte mari, îmi arată legătura tainică a sângelui și a destinului, care îndeamnă fără odihnă a ne căuta unii pe alții, oricât am fi de împrăștiați și despărțiți, a ne cutremura unii de durerile celorlalți – legătura din care izbucnește acum și totdeauna până la desăvârșita-i înfăptuire dorul nostru al tuturor de a ne vedea uniți sub o singură stăpânire, care să fie a noastră: o țară și un popor! Ceasul se apropie, întreg trecutul nostru ne vorbește prin glorioasele-i ca și prin dureroasele-i amintiri, Școala ne-a aprins făclia conștiinței călăuzitoare, Bisericile se deschid pentru binecuvântarea și pentru prăznuirea zilei mari, iar mândra noastră Armată, pregătită ca niciodată, așteaptă doar ca goarna să sune semnalul celei mai minunate dintre sărbători.... O, sfântă Românie, ce mare și glorioasă te prevăd! (Constantin Lucaciu)