Istorie și cultură istorică în Occidentul medieval

Rodul unei munci de un deceniu, lucrarea lui Bernard Guenée vrea să facă dreptate istoricilor medievali. Și, înainte de toate, să ne convingă că ei chiar au existat. Nu au existat doar niște povestitori naivi, cum s‑a crezut prea adesea, ci, la fel ca în zilele noastre, și istorici care au muncit cu îndîrjire să reconstituie trecutul recent sau îndepărtat. În Evul Mediu, istoria – pe atunci, modestă disciplină auxiliară a teologiei, dreptului și moralei – nu se bucura de recunoașterea pe care o are astăzi. Totuși, realizările istoricilor medievali nu au fost deloc neglijabile. Ei au știut să valorifice tradiția orală, adîncindu‑se totodată cu îndrăzneală în studiul arhivelor și al bibliotecilor. Pasionați de cronologie, au reconstruit trecutul cu mijloacele de care dispuneau: erudiția modernă își are originile în această epocă. „Mulți s‑au întrebat deci cînd s‑a născut istoria modernă… Dacă aș fi obligat să răspund, aș spune că, dacă istoria modernă e discurs, poate că umaniștii din Renaștere au contribuit mult la dezvoltarea ei. Dar, dacă e erudiție, atunci cu siguranță s‑a născut în mănăstiri, în jurul anului 1100.” (Bernard Guenée)