Călătoria diletanților

Unul dintre marile romane de dragoste ale secolului XX

Ne aflăm aproape de mijlocul secolului al XIX-lea, iar ţarul Nicolae I stăpâneşte Rusia, înconjurat de camarila lui, de spioni şi conspiratori. Unii dintre decembrişti sunt încă în viaţă, iar ecoul morţii lui Puşkin şi a lui Lermontov încă nu s-a stins. Ajuns la plinătatea vârstei, plecat de la curtea ţarului şi retras la conacul său de la periferia Petersburgului, melancolicul prinţ Miatlev îşi petrece zilele cufundat în tristeţe, departe de îndeletnicirile potrivite rangului şi de tovarăşii săi din regimentul de husari. Într-o zi, Miatlev salvează o tânără de sub roţile unei trăsuri în plină goană, o duce acasă, o îngrijeşte şi se îndrăgosteşte nebuneşte de ea. Viaţa lor pare să se îndrepte spre un făgaş fericit, însă Alexandrina, negăsindu-şi calea în viaţă, e disperată: va dispărea pe neaşteptate, lăsând în urmă ruinele unui conac bântuit de o fantomă „care nu mai sperie pe nimeni”, iar prinţul încearcă deznădăjduit s-o găsească. Ce nu vede încă e că viitorul – dragostea, adevărata libertate, fuga de lumea plină de toane – abia începe.