Orașul neterminat

„Nu este o carte de urbanism sau de arhitectură. Dar urbanismul și arhitectura sunt, totuși, cercetate în ipostaza lor de vehicule privilegiate ale regimului comunist: modul în care orașul și construcțiile sale – dar și arterele de circulație, parcurile, monumentele de for public, platformele industriale și celelalte componente – se articulează și înlocuiesc relicvele trecutului văzut ca stânjenitor. Arhitectura și urbanismul dau seama despre regimul politic și de avangarda sa, ideologia, până acolo încât autorul vede direct construcții ideologice, nu doar reflexe ale acesteia.”

Augustin Ioan

***

Dezvoltarea Capitalei este strâns legată de punerea în practică a ideologiei marxist-leniniste în forma sa stalinistă odată cu accederea la putere a partidului comunist. Astfel, aplicarea metodelor sovietice în crearea statului de democrație populară a condus la modificarea radicală a societății românești și, implicit, a celei bucureștene. Așa-numita reformă monetară, prin care populația era sărăcită de economiile realizate, confiscarea averilor prin intermediul legii naționalizării întreprinderilor și societăților economico-financiare și de transport, dublată de naționalizarea imobilelor care aveau destinație de locuință, cât și a hotelurilor, făceau că statul să devină atât proprietarul tuturor bunurilor imobiliare și al celor de producție, cât și deținătorul controlului economiei și, implicit, decident al politicii economice. Astfel că cei care până atunci făceau venituri din activități industriale, economice ori imobiliare și-au pierdut posibilitatea de a realiza acele venituri. Acesta este unul dintre aspectele care conduc la modificările structurii societății românești.

***

„Evoluția Bucureștiului în timpul regimului comunist prezintă multe aspecte, Capitala fiind un model al dezvoltării orașului comunist începând cu aspectul economico-industrial, social-cultural, arhitectural și organizatoric până la aspectul demografic, urmare a aplicării politicilor economice. Bucureștiul își va păstra statutul de vârf de lance al industriei românești, regimul comunist folosind infrastructura existenta pentru a dezvolta, în special, industria grea, constructoare de mașini, conform principiului economiei staliniste. Naționalizarea mijloacelor de producție va permite Partidului Comunist sa preia controlul total al economiei si sa direcționeze astfel investițiile si producția. Pentru că Bucureștiului era un centru industrial important a suferit un proces de creștere a numărului unităților de acest tip ca urmare a infrastructurii existente, iar politica economică a comuniștilor s-a materializat prin implementarea, mai întâi, a planurilor de stat anuale și apoi a celor de lungă durată, planurile cincinale, după modelul economiei sovietice. A urmat comasarea întreprinderilor mici care aveau același profil în întreprinderi industriale mai mari, apoi apariția de noi ramuri și subramuri, în multe dintre acestea, Bucureștiului situându-se pe primul loc pe țară. În cele peste patru decenii în care România a fost condusă de partidul Comunist, Capitala a cunoscut schimbări profunde, înc special în zona industrială, aflată inițial de-a lungul șoselei periferice, pentru ca ulterior să se dezvolte marile platforme industriale.”

Cezar Petre Buiumaci