La porțile Leningradului. Amintiri de pe Frontul de Est

Înrolat în Wehrmach în august 1939, la vârsta de 19 ani, Wilhelm Lübbecke primește botezul focului în timpul invaziei Franței din 1940. În vara anului următor, divizia lui participă la Operațiunea „Barbarossa”, acționând pe flancul stâng al Grupului de Armate Nord. După mar­șuri înfiorătoare printre nenumărate cadavre ș­i vehicule arse, încurajați de populația din regiunea baltică, el ș­i camarazii lui ajung până la periferia Leningradului. Germanii au întâmpinat mari greutăți pe timpul iernii, încercând să facă față atât contraatacurilor sovieticilor, cât și frigului cumplit. Divizia 58, din care făcea parte Lübbecke, a fost aruncată dintr-o parte în alta a frontului ocupat de Grupul de Armate Nord, de la Novgorod la Demiansk, luptând la un moment dat pe gheața lacului Ilmen.

Preferând să fie aproape de focul luptei, Lübbecke a îndeplinit misiunea de observator înaintat pentru compania sa, având de a face cu lunetiști, partizani și atacuri în toată regula ale trupelor sovietice. În septembrie 1943, este trimis la o ­școală de ofițeri din Dresda. În momentul în care se întoarce pe frontul rusesc, armata germană se află în plină retragere. Lübbecke reuș­eș­te să scape din haosul care domneș­te în Prusia Răsăriteană îmbarcându-se pe un distrugător german ș­i ajungând cu acesta în largul coastelor Danemarcei, într-o zonă controlată de britanici. După eliberarea din captivitatea britanică, se căsătoreș­te cu iubita lui, Anneliese, iar în 1949 emigrează mai întâi în Canada, apoi în SUA. Aici, la bătrânețe, cu ajutorul lui David B. Hurt, William Lubbeck îș­i deapănă amintirile, iar pe baza lor se na­ște La porț­ile Leningradului, o poveste despre triumf ș­i dezastru, o incursiune fascinantă în realitatea războiului de pe Frontul de Est.