Transilvania, tărâmul de dincolo de păduri

„Volumul de față, scris și publicat în 1888 de o autoare din lumea anglo-saxonă, mai precis de scoțianca Emily Gerard, reprezintă, în primul rând, o nouă mărturie din seria „cum îi văd străinii pe români”. Dincolo de caracterul său de fotografie a unei epoci, cartea oferă publicului românesc actual prilejul descoperirii unei scriitoare talentate, care îmbină o mare curiozitate a spiritului, un simț rafinat al observației și un umor subtil, deși uneori caustic.

Cartea aceasta merită citită din foarte multe motive. În primul rând, este vorba despre o lucrare elaborată de o autoare, în contextul în care condeiele feminine care au acordat atenție țării noastre, mai ales cele venite din exterior, sunt destul de puține. Avem așadar de a face cu o perspectivă feminină, dar și cu una feministă, în descrierea realităților transilvănene și, parțial, a unor aspecte din viața Regatului României.

Emily Gerard se dovedește a fi deopotrivă un bun etnograf și un bun reporter, căci volumul ei îmbină în mod reușit cercetarea tradițiilor și obiceiurilor locale, cu jurnalul de călătorie în sensul său clasic. Structura cărții Transilvania, tărâmul de dincolo de păduri ne poartă așadar prin sate și orașe, prin diferite comunități (sași, români, țigani, secui, armeni), fără a lăsa la o parte descrierile de natură, ba chiar și reflecțiile filosofice ori politice.”

Ana-Maria Stan