Friedrich Nietzsche. Filosofia ca pathos tragic și exercițiu de sobrietate

Consider publicarea acestui text ca un fel de datorie pe care o resimt, în primul rînd, față de Friedrich Nietzsche. El a fost interpretat, folosit si răstălmăcit în multiple variante. Desigur, şi textul pe care îl propun este tot o interpretare, dar cred că, cel puţin, pune în lumină un Nietzsche care a fost prea uşor trecut cu vederea sau nerecunoscut.

În textul de faţă, am relevat argumentativ legătura existentă, la Friedrich Nietzsche, între scrieri şi viaţă, pe de-o parte, şi relaţia acestora, luate împreună, cu categoriile proprii tragediei antice, pe de alta. Drept urmare, acest text are o importantă miză hermeneutică, deoarece deschide o perspectivă interpretativă nouă de abordare a scrierilor nietzscheene şi favorizează accesul la o interpretare mai riguroasă a tematicilor lansate de filosofia nietzscheeană. Am argumentat conturarea acestei viziuni hermeneutice şi am efectuat, din această perspectivă, un exerciţiu exegetic, având drept ţintă analizarea contextuală a cîtorva tematici reprezentative ale filosofiei nietzscheene. În acest sens, va fi de remarcat că ideile lansate de către Friedrich Nietzsche au o semnificaţie, în chip voit, mascată, jucându-se în registrul unei filosofii artistice. (Autorul)