Mitul națiunilor. Originile medievale ale Europei

Mitul nu înseamnă nici minciună, nici fals. Mitul este tot o realitate, dar una imaginară. Când un istoric vorbeşte de mituri, el are în vedere un alt tip de realitate istorică, în care faptele reale sunt substituite prin imaginile lor, imagini care se constituie în conştiinţa colectivă, în prezentul acestor imagini, sau, cel mai adesea, în viitor.

Autorul evidenţiază manipularea trecutului, în special a perioadei formării popoarelor europene, de către ideologiile naţionaliste din secolele XIX-XX, manipulare care a fost şi este posibilă tocmai fiindcă această perioadă este obscură şi plină de chestiuni controversate. Renaşterea xenofobiei în statele Uniunii Europene este justificată de unii prin teama reeditării marilor migraţii din evul mediu timpuriu. Se uită însă că actualele popoare vest-europene sunt urmaşele acelor migratori. Pe de altă parte, nici legitimarea stăpânirii unor teritorii nu se poate face prin apelul la istoria medievală, deoarece argumentele sunt adesea ambigue, dând „dreptate” ambelor părţi implicate în conflicte (cel mai bun exemplu este Kosovo, unde atât albanezii, cât şi sârbii apelează la istoria antică şi medievală pentru a-şi susţine drepturile, cu argumente la fel de convingătoare în aparență).