Pe front în Războiul Crimeii

În anul 1853, Războiul Crimeii a început cu o intensitate mai degrabă romantică. Faptele de o bravură uimitoare, multe dintre ele săvârșite de medici, femei și copii, au fost la ordinea zilei. La fel au fost însă și cruzimea și brutalitatea. În scurt timp, războiul s-a transformat într-o competiție a uciderilor de la distanță, impersonală, care a semănat, cu mult înainte, cu războiul de tranșee din prima conflagrație mondială. În cele din urmă, a devenit o vitrină pentru generali incompetenți și erori birocratice.

Cartea lui Robert Edgerton zugrăvește tabloul viu al războiului, de la triumfuri la tragedii, nefiind însă o simplă cronologie a bătăliilor, ci dimpotrivă, o imersiune narativă în împrejurările care au dus la campania militară probabil cel mai tragic eșuată, de ambele părți, din istoria europeană modernă. Comparând experiențele acestea cu cele ale soldaților nordiști și sudiști în mult mai bine documentatul Război de Secesiune american, Edgerton contribuie cu o perspectivă nouă asupra modului în care soldații de la jumătatea secolului al XIX-lea au perceput războiul, moartea și gloria.